Omisiunea autorităților naționale de a examina un raport de evaluare psihologică elaborat de CNPAC, a dus la condamnarea Republicii Moldova la CEDO

118

Ieri, 26 octombrie 2021, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat hotărârea în cauza A.P. c. Republicii Moldova (cererea nr. 41086/12), prin care a condamnat Republica Moldova pentru omisiunea de a desfășura o investigație eficientă în cauza unui minor agresat și abuzat sexual.

Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul, care, în anul 2006, la momentul evenimentelor avea vârsta de 5 ani, i-ar fi povestit mamei sale că a fost violat și abuzat sexual de către un băiat de 12 ani. La începutul anului 2010, mama acestuia a denunțat faptele de agresiune sexuală la diferite autorități. Toate plângerile însă au fost respinse ca neîntemeiate după ce au fost audiați ambii copii, atât victima, cât și presupusul agresor. Cazul a ajuns și în atenția CNPAC, după ce mama copilului a solicitat efectuarea unui raport de evaluare psihologică. Potrivit raportului CNPAC: „perturbările sferei afective, cognitive și comportamentale ale minorului sunt condiționate de evenimentele traumatice: abuz sexual consumat, abuz fizic și psihologic actual”. Documentul elaborat de CNPAC însă nu a fost considerat de către autoritățile naționale în cadrul procedurilor interne.

Deoarece cazul nu a fost soluționat la nivel național, reclamantul reprezentat de mama sa a depus o cerere la CEDO. Drept urmare a investigațiilor efectuate în acest caz, Curtea a reținut că nici angajații poliției, nici Procuratura și nici judecătorul de instrucție nu au ținut cont de raportul de evaluare psihologică întocmit de CNPAC. Potrivit Curții, raportul în cauză constituia o dovadă care ar fi trebuit să fie luată în considerare de autorități în cadrul investigațiilor, în lumina reglementărilor art. 14 al Convenției Lanzarote. Curtea a punctat, de asemenea, că autoritățile naționale ar fi putut să audieze psihologul care a elaborat raportul menționat sau să dispună efectuarea unui alt raport de expertiză psihologică pentru a răspunde la eventualele întrebări suplimentare la care raportul CNPAC nu oferea un răspuns. În speță, Curtea a observat că niciuna dintre aceste măsuri nu a fost dispusă. De asemenea, Curtea a observat că în timpul audierii, reclamantul – victimă a unui abuz sexual – nu a fost asistat de către un psiholog sau de orice alt expert, concluzionând că, din cauza vulnerabilității sale, acesta nu a fost protejat și asistat în mod adecvat în timpul procedurilor interne.

CNPAC consideră că această hotărâre trebuie să fie un semnal de alarmă pentru autoritățile naționale. Deși procedura penală oferă astăzi mai multe garanții și protecție copiilor victime și martori a infracțiunilor, în realitate urmărirea penală se desfășoară deseori cu multe încălcări, care cauzează copiilor suferințe suplimentare. Este știut faptul că copiii victime ale abuzului sexual reprezintă un grup deosebit de vulnerabil și pot avea nevoie de o protecție deosebită din partea profesioniștilor. Rolurile complementare ale sistemului de justiție penală, al sectoarelor de protecție a copilului, sănătate, educație și servicii sociale ar trebui să fie evidente. Toți specialiștii care lucrează cu și pentru copii și care intră în contact cu copii victime și martori ai violenței, trebuie să beneficieze de instruire continuă specializată, coordonată între toate sectoarele, pentru a sigura o înțelegere unică a celor mai relevante principii și prevederi legale și o aplicare uniformă a practicilor, pentru a evita orice risc de revictimizare.

Hotărârea poate fi accesată aici

Imprimare