Combaterea violenței împotriva femeilor rămâne o prioritate națională, iar implementarea consecventă a Convenției de la Istanbul depinde în mod direct de angajamentul și acțiunile Parlamentului.
Pe 21 noiembrie, în cadrul mesei rotunde organizate în marja reuniunilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, reprezentanți ai Parlamentului, experți și instituții-cheie au analizat progresele și, totodată, lacunele care persistă în domeniul prevenirii și combaterii violenței. La eveniment a articipat Daniela Sîmboteanu, președinta CNPAC și reprezentanții Consiliului Consultativ al Copiilor al CNPAC, mandatul 2023-2025.
În intervenția sa, Daniela Sîmboteanu, președinta Centrului Național de Prevenire a Abuzului față de Copii, a subliniat că Raportul GREVIO privind Republica Moldova confirmă provocările bine cunoscute:
„Intervențiile rămân neuniforme la nivel teritorial, capacitatea instituțiilor de a identifica și aborda cazurile de violență este inegală, iar copiii – fie victime directe, fie martori – continuă să fie insuficient reprezentați în procedurile oficiale.”
- Realitățile sociale relevate de date sunt la fel de îngrijorătoare:
21% dintre bărbați și 13% dintre femei consideră că violența trebuie tolerată „pentru a menține familia”; - Aproape un sfert dintre bărbați cred că „există situații în care o femeie trebuie să fie bătută”.
Aceste percepții indică persistența unei mentalități bazate pe inegalitate și legitimează comportamente care afectează grav femeile și copiii.
În acest context, intervențiile centrate pe copil devin esențiale, mai ales în cazurile de violență domestică. GREVIO apreciază eforturile Republicii Moldova de a crea servicii specializate inspirate de modelul Barnahus, care integrează într-un singur spațiu investigarea, evaluarea și sprijinul psihologic pentru copii.
Ca prestator al serviciului Barnahus Nord, CNPAC poate confirma impactul acestui model în ultimii trei ani:
- numărul copiilor asistați a crescut semnificativ, de la 78 în 2022 la 268 în 2024;
- aproximativ 30% dintre cazuri vizează situații de violență în familie, în care copiii au calitatea de martori în proceduri penale și contravenționale.
Această creștere reflectă atât încrederea mai mare în serviciu, cât și o identificare mai activă și mai corectă a situațiilor de risc.
Pentru ca protecția femeilor și copiilor să devină realitate, avem nevoie de un efort comun în care statul, instituțiile și societatea civilă să acționeze împreună, iar finanțarea sustenabilă a organizațiilor neguvernamentale rămâne esențială pentru a asigura vocea, expertiza și reziliența intervențiilor care salvează vieți.
