CNPAC își exprimă profunda îngrijorare față de riscurile la care sunt expuși copiii implicați în cazuri de conflict parental sever și alienare parentală, în situațiile în care instituțiile statului — autorități de protecție a copilului, organe de urmărire penală sau instanțe — își pierd neutralitatea și acționează într-o manieră părtinitoare față de părintele agresor sau alienator.
Atunci când un copil este expus, în mod repetat, la denigrarea unui părinte, la manipulare afectivă și la constrângere emoțională de a respinge un părinte iubitor, vorbim despre abuz psihologic cu consecințe profunde și de durată. Această formă de abuz este rar recunoscută în timp real, însă este extrem de distructivă și deseori ignorată din lipsă de înțelegere profesională sau din cauza unor practici instituționale ancorate în prejudecăți.
Atragem atenția că:
- Intervenția profesională trebuie să fie echidistantă, bazată pe evaluări obiective, nu pe loialitățile exprimate de copil în context de presiune emoțională;
- Alienarea parentală este recunoscută în jurisprudența internațională și în literatura de specialitate drept o formă de violență psihologică asupra copilului, ce afectează profund relațiile de atașament, imaginea de sine și dezvoltarea socio-emoțională;
- Conform Legii 140/2013 și Legii 370/2023 privind drepturile copilului, copilul are dreptul de a fi protejat nu doar de violența fizică, ci și de orice formă de abuz emoțional, manipulare și separare forțată de un părinte care i-a oferit îngrijire și afecțiune;
- Articolul 19 din Convenția ONU cu privire la Drepturile Copilului obligă statul să ia toate măsurile necesare pentru a proteja copilul de orice formă de violență sau abuz, inclusiv cele săvârșite de propriii părinți.
În cazurile în care expertiza psihologică constată indicii clare sau suspiciuni rezonabile de alienare parentală:
- autoritățile trebuie să recunoască copilul ca fiind într-o situație de risc de violență psihologică, conform art. 8 din Legea 140/2013;
- copilul trebuie să beneficieze de asistență specializată de urgență: evaluare psihologică, consiliere și supraveghere a mediului familial;
- părintele respins trebuie sprijinit în vederea restabilirii relației cu copilul, prin intervenții terapeutice asistate, planuri de reintegrare treptată și monitorizată, însoțite de măsuri legale de protecție a legăturilor familiale;
- instituțiile trebuie să înceteze orice practici care întăresc comportamentele alienante, cum ar fi interviurile repetate a copilului, lipsită de scop terapeutic, sau validarea necritică a refuzurilor neargumentate ale copilului.
CNPAC solicită autorităților responsabile:
- să revizuiască practicile în cazurile cu conflict parental sever și să evite audierea inutilă, repetată sau neadecvată a copiilor;
- să implice experți independenți în psihologia copilului în evaluarea situațiilor de refuz parental, înainte de a valida narațiuni neinvestigate;
- să respecte principiul interesului superior al copilului în toate deciziile – un principiu care presupune echilibru, protecție emoțională și prevenirea oricărei forme de re-victimizare.
CNPAC rămâne deschis colaborării cu instituțiile publice pentru a construi răspunsuri eficiente, informate și umane în fața fenomenului complex al alienării parentale, și reafirmă angajamentul său de a fi de partea copilului – în fiecare caz.
